O savuroasa parodie a secolului al V-lea vazut prin ochii unui maistru yankeu din Connecticut pe care lovitura cu lopata a unui coleg il transpune cu 13 secole inainte de lumea contemporanan lui.

Incercand sa grabeasca evolutia unei lumi din postura unui vrajitor neinteles, “Seful”, cum il numesc englezii pentru a-i da un titlu (fara de care nu ar insemna nimic) construieste “underground” o lume a stiintei si democratiei bazandu-se pe mintile luminate pe care le descopera printre proscrisii vremii. De la “prezicerea” eclipsei la refacerea cursului de apa din Valea Sfinteniei si apoi la distrugerile razboiului care cuprinde lumea britanica la final, autorul (romanul este scris la persoana I, luand forma jurnalului acestui yankeu citit de autorul principal), povestea ne plimba prin lumea mizera a secolului intunecat, urmarind perindarile si aventurile Sefului.

Caracterul nostim al istorisirii este umbrit dureros de tristetea vremurilor, vazute din perspectiva “moderna” a yankeului, la care se mai adauga cele inca aproape doua secole pana la lumea noastra.

Read the rest of this entry »

0812504364.01.LZZZZZZZ

Pana o termin de citit, cateva citate memorabile si atemporale:

“Inainte de epoca suprematiei bisericii in lume, oamenii fusesera oameni intregi si-si tinusera capul sus. Avusesera mandrie, judecata si independenta, iar rangul si insemnatatea se dobandeau mai cu seama prin fapte si nu datorita nasterii. Apoi a rasarit Biserica, urmarind un manunchi de interese egoiste si ea s-a aratat iscusita si agera, cunoscand multe chipuri de a scoate sapte piei de pe un om.”

“Omul poate indura orice si chiar indura orice situatie daca s-a nascut intr-insa si a crescut cu ea.”

“… cetateanul care considera ca vestmintele politice ale comunitatii sale s-au ros si, totusi, pastreaza tacerea si nu se agita pentru a-i da un nou vestmant – acela este un cetatea necredincios, un tradator.”

“Regii si regatele erau tot atat de numeroase in Britania precum fusesera in Palestina, in timpul lui Iosua, cand oamenii erau nevoiti sa doarma cu genunchii la gura, pentru ca nu se puteau intinde fara a avea pasaport”

“De nimic nu se leapada omul mai greu pe lumea asta decat de o prejudecata.”


Marele Gatsby

4 Sep 2009 In: Carti

image_14219

Marele Gatsby e o carte pe care mi-o amintesc din copilarie: mica si cu colturile indoite, statea pe un raft din biblioteca bunicului meu. Cred ca am avut o tentativa de a o citi pe la 14-15 ani, dar nu mi-a suscitat suficient interesul.

Anul trecut, sotul meu mi-a facut-o cadou de ziua mea. Iar acum cateva saptamani, am inceput sa o citesc.

Se spune despre ea ca este definitorie pentru epoca pe care o prezinta (America anilor ’20) si ca ar fi una din marile realizari literare ale secolului trecut, alaturi de Ulise, a lui James Joyce.

Povestea, simpla in principiu, este prezentata subiectiv prin ochii lui Nick Carraway, care este si liantul dintre celelalte personaje ale cartii: Jay Gatsby este un bogatas excentric, proprietar al unei vile enorme si gazda a numeroase petreceri cu sute de invitati. El e indragostit de Daisy, cu care a trait o poveste frumoasa inainte sa plece in armata si la razboi. In lipsa lui, Daisy s-a casatorit cu Tom Buchanan, dar la reintalnirea cu Gatsby cade din nou prada iubirii uitate. Asta pana cand Tom deconspira intreaga poveste, iar ea renunta la visul inocent al tineretii pentru siguranta si comoditatea oferita de sot. Intorcandu-se spre casa cu Gatsby in masina, Daisy da cu masina peste amanta sotului sau (Myrtle), omorand-o. Crezand ca la volan a fost Gatsby, sotul acesteia il ucide, apoi se sinucide. Gatsby moare dupa ce a inteles, in sfarsit, ca a trait prea mult iubind un vis si este inmormantat inconjurat de o deprimanta singuratate, poate tocmai pentru a sublinia aceeasi idee.

Read the rest of this entry »