Aaaa, iar mi-au cazut ochii (saracii de ei!!!) pe un articol absolut infect despre cum orice secunda dedicata tie exclusiv, biet parinte la capatul puterilor, iti va schilodi psihic copilul pe veci. De 1 an de cand sunt parinte, am invatat ca e cel mai bine sa nu judeci si sa nu dai sfaturi decat daca ti se cer. Dar sa nu o iei in nume de rau daca nu sunt urmate. Fiecare parinte isi creste copilul cum stie mai bine si cum vrea sau poate. Nu discutam despre cazurile de abuz, care sunt o alta poveste. Dar chiar cred ca nu exista o reteta a cresterii si educarii perfecte, ci mai multe modele, care se pliaza pe fiecare tip de parinte si copil in parte. Acestea fiind spuse insa, cand de 1 an de zile adeptele maternitatii absolute (cum as numi eu attachment parenting-ul in varianta romaneasca) arunca din toate partile cu noroi si prevestiri negre in mamele care aleg sa isi creasca copilul altfel, astazi aleg sa ripostez si eu.

Asadar, dragi mame absolute, m-am saturat de attachment parenting good versus any other kind of parenting BAAAAD. Pana una alta, acuzati pe ceilalti ca stigmatizeaza, invinuiesc, discrimineaza etc. mamele care alapteaza etern, dorm cu copilul, adopta un mod de crestere traditional etc., dar faceti acelasi lucru cu toti ceilalti.Articolul care a umplut paharul este acesta – http://www.inbratelamami.ro/2014/08/de-ce-nu-e-bine-ca-nou-nascutii-sa.html#.U_4oS2P_i9L. Din nou eterna damnare a parintilor ce isi culca copiii in camera lor si isi doresc, dupa 6 luni de nopti nedormite, sa isi ajute puiul sa doarma toata noaptea. Sa doarma si ei. Sa faca sex fara urechi ciulite. Vrei asta? O sa ai un copil schizofrenic. Neadaptat. Fricos. Retardat.

Apropo, de ce doar mamele absolute sustin aceste teorii pe bloguri obscure, in timp ce numeroase publicatii, carti, specialisti explica si avantajele celorlalte alegeri? Ca de exemplu cat de important este si pentru stomacelul lor, dupa 5 luni incolo, sa aiba cateva ore de repaus; sau sa se odihneasca toata noaptea, dormind mai mult de 2 ore legat. First, mi-am alaptat fetita exclusiv pana la 6 luni si dupa, cu mare placere. Cu toate acestea, a renuntat singura la trezitul de la 12 noaptea, apoi la cel de la 3 si pe la 6 luni deja se mai trezea doar la 5 dimineata. Acum are 1 an si doarme de la 9 la 7. O sa fie proasta si neadaptata? Te pomeni c-ar fi trebuit sa o duc la doctor. Da, pe la 6 luni am inceput sa descurajez trezirile de la ora 3 alaptand-o mai putin si lasand-o sa se foiasca putin fara sa intervin. Daca a adormit la loc in 5 minute inseamna ca am marcat-o pe viata si s-a simtit etern abandonata? Noi, cele care incercam sa facem tot ce putem pentru ca bebelusii nostri sa doarma (totusi, la 5-6 luni refuz sa il mai numesc nou-nascut, care intr-adevar are nevoie de mese cat de des), nu avem de ales si trebuie sa ne intoarcem la lucru. Si incercati voi, mamicile lipite de bebelusii deveniti copiii de gradinita pana la 2-3 ani, sa lucrati 6-8 ore dupa ce v-ati trezit din 3 in 3 ore noaptea. Stiu, si asta e o greseala iremediabila, ar trebui sa stam acasa pana cand merg copii la scoala. Cel putin. Sa fim casnice. Da-o dracului de emancipare feminina. La ce-i buna?
Iar porcaria cu sentimentul de abandon si toate lucrurile acelea groaznice care se intampla copilului daca e lasat sa planga e doar atat – o porcarie. Studii veritabile, efectuate pe mai mult de 10 copiii, arata clar ca niciun copil care plange putin timp de cateva seri (putin nu e egal cateva ore, evident) nu ramane marcat pe viata doar din cauza asta. Anxietatea, sentimentul de abandon, neincrederea in sine si in ceilalti si toate astea vin la copiii abandonati de-a binelea, lasati sa planga cu orele, cu care nimeni nu se joaca mai mult de o ora pe zi si care sunt mangaiati in treacat, if ever. Adica copiii din centrele de plasament. Pe acestia s-au facut celebrele studii pe care ni le tot aruncati in fata ca fiind edificatoare pentru teoria ca daca nu dormim cu copilul legat de gat il condamnam la o viata ratata.

Asta una. A doua, locul unde doarme copilul e o alegere personala. Nu mai speriati de moarte mamele care oricum sunt nesigure spunandu-le cum o sa fie aproape retardat copilul lor daca il culca singur. Fetita mea in secunda in care am mutat-o la ea in patut a dormit mai bine. Asta ma face o mama rea? Ar trebui sa spunem si noi, cele care am vrut sa ne pastram linistea dormitorului pentru noi din varii motive, ca nu e de mirare ca barbatii va lasa si/sau va inseala, din moment ce locul lor in pat a fost luat de cel mic si timp de 2-3-6 ani nu mai stiti altceva decat bebe? Mai stiu eu pe una care se lauda ca nu a avut timp de 6 zile sa se spele pe dinti. No comment.

Nu, de obicei mamele care aleg sa isi creasca puiul altfel decat atasat ombilical de ele pana la 10 ani isi vad de viata lor. Nu au timp sa arate cu degetul. Nu au timp, fiindca putinul timp pe care il “rapesc” copilului si-l dedica sotului (tipul ala care locuieste cu voi in casa si il lasati sa atinga ocazional copilul cat mergeti la baie, cu care odata faceati niste chestii despre care aveti amintiri vagi), jobului, vietii sociale sau unei sedinte de manichiura. Ceea ce in sine e o crima impotriva maternitatii, stiu. Daca mi-ar fi spus cineva ca pot fi ori mama absoluta, ori mama denaturata, with nothing in between, cred ca as fi ales sa nu fiu mama deloc. Desi ma bucur ca nu a fost asa, fiindca bebelusa mea iubita imi aduce clipe de bucurie suprema si impliniri cum nu stiam ca exista. Chiar daca acum doarme linistita la ea in camera, iar eu ma pot descarca aici, apoi pune linistita in pat citind o carte.

Ca idee, ca sa intelegeti de ce m-am enervat, pe langa linkul de mai sus, mai cititi si aici mostra de maternitate absoluta – http://alexcreste.blogspot.ro/p/parenting.html. Brrr!!!

De fapt, problema e lumea moderna. Mama ei de lume si civilizatie, asa ne trebuie daca am evoluat. Dar stiti ce propun eu? Daca tot era mai bine pe vremuri, cand mamele isi atarnau copiii de san permanent pana la 3 ani si toate celelalte, haideti sa ne intoarcem cu totii in pesteri, sa ne scrpinam cu o crenguta de paduchi si sa o dam naibii de evolutie. Ca pare ca a fost degeaba.