Little Women se afla pe lista celor 1001 carti de citit intr-o viata si este, fara indoiala, o lectura placuta pentru adulti si pentru tineri deopotriva. Desi putin cunoscuta si  recomandata in Romania (ca multe alte nume ale literaturii americane, de fapt), eu as trece Little Women pe lista lecturilor de liceu, imediat dupa La Medeleni si inainte de Invitatia la vals.

Da, Little Women ar putea fi cu usurinta un La Medeleni american, scris din perspectiva uneia dintre primele sustinatoare ale drepturilor femeilor de pe noul continent si cu accent aproape exclusiv pe sexul frumos. Meg, Jo, Beth si Amy sunt fetele cuminti si bine crescute ale familiei March, cu varste intre 16 ani – Meg si 12 – Amy. Cand tatal pleaca la razboi (actiunea are loc undeva in anii 1859-1861), fetele raman cu mama lor si servitoarea Hannah si pun umarul alaturi de acestea la intretinerea si bunastarea familiei.

Familia March a saracit incercand sa ajute un prieten, astfel ca acum fetele lupta din greu cu lipsurile care se resimt dureros la varsta adolescentei – rochite uzate si murdare, manusi lipsa, mese saracacioase. Ni se prezinta diverse circumstante in care aceste neajunsuri devin motiv de rusine si durere (vacanta lui Meg, petrecerea la care aceasta merge cu Jo, picnicul organizat de Laurie), dar intelepciunea si rabdarea mamei si educatia fetelor depasesc aceste momente cu demnitate si incredere.

Personajele masculine care vin sa se alature cvintetului March sunt putine – Laurie, bunicul sau si dl. Brooke sunt prietenul, bunicul si viitorul logodnic care intregesc imaginea acestei familii simple, dar bogate sufleteste si, in ciuda grijilor, fericite.

Amy este mezina si, ca orice mezina, se lasa cel mai usor dominata de egoism; Beth e timida familiei, dar isi depaseste aceasta deficienta de dragul muzicii; Jo – baietoasa este auto-portretul autoarei insasi; ea devine tovarasa lui Laurie si incearca constant sa isi controleze izbucnirile ne-demne de o domnisoara; Meg – frumoasa finuta si delicata este prima care se maturizeaza si sparge coconul perfect in care traiau surorile atunci cand, spre disperarea si durerea Josephinei, accepta dragostea lui John Brooke.

Povestea se intinde pe parcursul a trei ani din viata fetelor, timp in care cele 2 mai mari muncesc pentru a ajuta la intretinerea casei (Meg e guvernanta, iar Jo o intretine pe o matusa bogata, dar singura si nesuferita), iar mezinele ajuta in gospodarie si invata acasa. Primul eveniment major care tulbura viata linistita a fetelor este boala tatalui. Cand mama se duce sa il ingrijeasca, ele se descurca o vreme singure, dar reclama ajutorul acesteia cand Beth se imbolnaveste de scarlatina. La revenirea mamei, evenimentele se precipita spre un final care nu poate fi decat fericit: Beth isi revine incetisor, dl. March se intoarce si el in curand, iar o data cu el si John Brooke, care castiga acceptul si afectiunea lui Meg. Finalul vine ca o completare a imaginii de inceput: reunita in jurul focului, familia March s-a intregit ba chiar s-a extins cu doi noi membri – John si Laurie, iar fericirea si seninatatea depasesc orice alte obstacole si tristeti.

Finalul fericit nu inseamna redobandirea bogatiei pierdute. Seninatatea si fericirea familiei March nu vine din bunuri materiale. De fapt, Meg chiar le refuza pentru implinirea superioara a iubirii, iar singura membra a familiei care le detine – matusa March – este o vaduva singura si acrita. Banii nu sunt prezentati niciodata ca o problema sau un obiectiv (decat in visele fetelor), iar mama insista mereu ca altele trebuie sa fie aspiratiile fetelor.

Mesajul cartii contine o moralitate simpla: bucura-te de ceea ce ai si nu tanji dupa ce au altii, fa-ti datoria si nu te lasa prada lenevirii, pune-i pe altii pe primul plan si vei vedea ca te simti mai bine si, cu credinta si perseverenta, “castelele din cer” vor deveni posibile si apoi reale. Lectia predata de micutele doamne ti se imprima in suflet firesc si senin, ca un catren cu rima simpla. Inchizi cartea zambind, iar viata pare mai usoara si mai frumos colorata.