O poveste simpla si emotionanta despre viata intr-una din celebrele zone de conflict ale lumii. Denumiri des intalnite in presa internationala precum Sierra Leone, Rwanda, Zimbawe sau Darfur ne duc invariabil cu gandul la genocid, conflict armat, copii soldat si violuri. Spunem si credem ca stim ce se intampla acolo, dar nu personalizam niciodata aceste cazuri, nu stim si nu ne intereseaza detaliile, oamenii, dramele personale. Chiar si cand citim reportaje despre aceste zone, caracterul vast al fenomenului, numarul mare al victimelor si imensitatea geografica a teritoriului creeaza o detasare de la care spunem doar: “Saracii… Ce drama… Ce tragedie…” si dam pagina.

The Translator sparge acest tipar aducandu-ne in atentie nu doar o poveste personala, ci povestea unui sat, a unei comunitati, dramele verisorilor si ale vecinilor pe care ii individualizeaza pe cat simplu, pe atat de puternic. Membru al tribului de negri Zaghawa din Darfur, Dahoud se intoarce din peregrinarile sale tocmai cand conflictul din Darfur se intensifica si parcurge o veritabila calatorie a intoarcerii acasa mergand din ruina in ruina, dintr-un sat bombardat in altul care asteapta atacul. In fiecare din aceste comunitati se opreste, cauta vesti despre ai lui, ii ajuta pe localnici sa isi refaca oarecum viata si de abia apoi pleaca mai departe. In fiecare din acest sat particularizeaza cate o coliba, cate o poveste. The Translator nu este o carte despre Darfur, ci despre oamenii de acolo.

Cand ajunge in sfarsit acasa, este doar pentru a fugi cateva zile mai tarziu cu parintii si singurul frate salvat de bombardamentele armatei guvernului si bandelor de Janjaweed. De aici incolo, el devine mai intai fugar si apoi interpret pentru numerosii jurnalisti si reprezantanti ai ONG-urilor desfasurati in regiune.

Alaturi de acestia si pentru ei descopera taberele de refugiati, satele abandonate, gruparile rebele care nu mai stii de partea cui sunt, victimele ratacite prin desertul neiertator. Ne spune insa povestile lor cu o seninatate care nu ingrozeste, rasarita probabil din obisnuinta de a trai cu aceste drame si din lipsa de interes pentru spectaculosul atat de cautat chiar si de cei mai buni jurnalisti. Alaturi de unul dintre acestia – Paul Salopek, National Geographic, Dahoud ajunge in mainile diverselor grupari rebele care il paseaza de la una la alta pana cand il transfera reprezentatilor guvernului. Gratie interventiei SUA, National Geographic si prietenilor pe care Dahoud si i-a facut, atat cei doi cat si Ali, soferul lor, sunt salvati in cele din urma. Ramane doar istorisirea dureroasa a chinurilor suportate in lunile lungi de prizonierat.

Dincolo de drama si povestile personale, Dahoud ne prezinta si viziunea unui om simplu asupra conflictelor politice din tara sa si din regiune si asupra interventiei internationale. Nu blameaza, dar nici nu lauda de fiecare data.

Limbajul simplu si personalizat, legatura sentimentala pe care o creeaza naratiunea care curge ca o poveste spusa de un prieten, te apropie intr-un mod de neimaginat de o natiune si o drama care se desfasoara la mii de kilometri de tine. Darfur nu va mai fi “una din zonele alea”, Darfur va insemna fetite de 10 ani care merg sa adune lemne stiind ca vor fi violate, o mama care se spanzura pentru ca nu isi mai poate hrani copii, un tata care innebuneste dupa ce isi vede fetita murind intr-o baioneta, un rebel care lupta pentru ca nu are de ales, o camera mica cu pereti din lut uscat si tavan jos. Acestea sunt adevaratele povesti ale “acelor locuri”.