Mi-a placut nu neaparat pentru ca mi-ar placea personajul, ci pentru contextul in care acesata se desfasoara. Cititorul interesat poate afla multe despre politica americana, despre viata la Casa Alba, despre puterea presei si celebrele campanii ale candidatilor americani.

Dar ce m-a fascinat cel mai mult a fost cunoasterea si intelegerea imprejurarilor externe – Vietnam, Haiti, Irak si Israel, rolul si puterea Americii in politica internationala.

Evident ca trebuie tinut seama de subiectivitatea personajului. Dar daca dai acest voal la o parte, evenimentele raman aceleasi. Este interesant de descoperit mici gesturi, mici amanunte picante care nu au de ce sa fi fost inventate – scandalul presei cand i s-a restrictionat accesul in Casa Alba, micile trucuri diplomatice la intalnirea dintre Arafat si Ytzak Rabin.

In ultima vreme ma fascineaza tot mai mult biografiile si autobiografiile conducatorilor contemporani. Politica imbinata cu viata personala, colorata putin din penita, devine mai placuta, mai usor de inteles si mai simplu de digerat. Viata mea, scrisa de Bill Clinton, nu a facut decat sa imi confirme si sa imi stimuleze si mai mult apetitul pentru genul acesta de lectura.

Spor, ca e lunga rau!