La pas prin Molenbeek

4 May 2016 In: Jurnal de calatorie, Opinii

De cand am aflat de noua deplasare la Bruxelles, mi-am zis “Ce-ar fi sa merg in Molenbeek?” E la o aruncatura de bat de centru si eu chiar aveam cateva ore libere.

Asadar azi dimi13173871_10206129829747284_3825886389438343971_nneata, fetita de 7 ani din mine, care voia sa fie corespondent de razboi cand va fi mare, s-a trezit entuziasmata si pana sa ma trezesc si eu, metroul iesea din statia St. Catherine – cea mai departe in care ajunsesem pana atunci. Am ciulit urechile si am inceput sa imi controlez privirea, scanand totul in jur. Da, pasagerii erau predominant arabi, dar nu exclusiv. Inca o statie; si inca una. Eram deja in “cartierul terorii”, desi ratasem indicatorul de intrare. In jurul meu oamenii se comportau normal. Un tip cam de varsta mea citea un newsfeed in araba pe telefon; cateva mame cu carucioare; un batran cu turban si barba lunga; o doamna blonda la vreo 50 de ani; tineri si tinere de etnii mixte. Gare de l’Ouest. Ies din metrou si caut o iesire, aruncand priviri discrete in jur. Aici trecatorii sunt predominant arabi. Femei cu hijaburi, barbati creoli forfotind grabit in stanga si in dreapta. Ies si imi caut reperele. Vreau sa ajung la Les Beguines, barul unde s-au planuit atentatele ce au ingenunchiat Parisul si Bruxellesul si la un parc dragut cu lac si castel. In Molenbeek, da. Mai bine de o ora, mangaiata de soarele timid si infiorata de rafalele reci de vant, cutreier stradutele si bulevardele cartierului devenit cel mai celebru din lume

 

Read the rest of this entry »

Attachment parenting versus BAAAD parenting

27 Aug 2014 In: Opinii

Aaaa, iar mi-au cazut ochii (saracii de ei!!!) pe un articol absolut infect despre cum orice secunda dedicata tie exclusiv, biet parinte la capatul puterilor, iti va schilodi psihic copilul pe veci. De 1 an de cand sunt parinte, am invatat ca e cel mai bine sa nu judeci si sa nu dai sfaturi decat daca ti se cer. Dar sa nu o iei in nume de rau daca nu sunt urmate. Fiecare parinte isi creste copilul cum stie mai bine si cum vrea sau poate. Nu discutam despre cazurile de abuz, care sunt o alta poveste. Dar chiar cred ca nu exista o reteta a cresterii si educarii perfecte, ci mai multe modele, care se pliaza pe fiecare tip de parinte si copil in parte. Acestea fiind spuse insa, cand de 1 an de zile adeptele maternitatii absolute (cum as numi eu attachment parenting-ul in varianta romaneasca) arunca din toate partile cu noroi si prevestiri negre in mamele care aleg sa isi creasca copilul altfel, astazi aleg sa ripostez si eu.

Read the rest of this entry »

Banca primei despartiri

24 Apr 2014 In: Opinii

Sunt momente de nostalgie pe care le chemi pentru a-ti ordona gandurile, pentru a regasi vise pierdute sau a te regasi pe tine, sunt altele care vin ca o strafulgerare si te lasa rascolit si mai sunt acelea care se instaleaza lent, in ritmul monoton al ploii, in timp ce te plimbi pe strazile uitate ale orasului natal. Pe cea din urma am trait-o azi.

E ceva magic in cenusiul orasului natal din care ai plecat de mult si pe care il regasesti scaldat de ploaie, daca ii colinzi o ora strazile ascunse, aleile dintre blocuri, parcurile. La fiecare colt o amintire – banca primului sarut, meciul de fotbal cu cartierul vecin, derdelusul din spatele blocului, cabinetul dentistului, parcul de langa liceu in care te refugiai grabita dupa ore, rasfoind pe o banca, alaturi de el, reviste interzise. Strazile sunt aceleasi, dar distantele devin mai mici si ti se pare ca te-ai intors Gulliver intr-un fel de Liliput.

Read the rest of this entry »

Despre zadarnicia de a NU pirata

15 Nov 2012 In: Opinii


A inceput asa: 1. Acu vreo 3 luni constiinta m-a zis sa cumpar, NU sa piratez carti electronice. I did. Din 3, niciuna nu a mers nici pe tableta nici pe e-reader (desi se zicea ca merg) decat dupa interventii “neautorizate”. Deci am ajuns de unde am plecat. 1-0. Oare pentru cine? 2. Acu’ nici o saptamana, un prieten (drag, de altfel), vine cu ideea grozava de a merge la cinema – nu mai fusesem la Arta Sibiu de pe vremea Cold Mountain (nu mai stiti ce-i ala? you see my point then :). and we did. Am primit bilete fara loc si am intrat intr-o sala plina ochi, unde nu am gasit nicaieri 3 scaune libere unul langa altul. Ne-am asezat pe unde am putut, iar altii chiar au plecat. S-a auzit ca radioul vechi al bunicii iar imaginea clipea ca un neon stricat. 2-0 (pentru LCD-ul si canapeaua mea de acasa, evident). 3. Am un pacat. Imi place Vocea Romaniei. Si fiindca serile de marti si dupa-amiezele de duminica ma prind adesea in deplasare, intr-un alt acces de onestitate, ne-am facut abonament la Voyo. Aseara am vrut sa il si folosim. Numai ca el n-a vrut. Intreruperi repetate, decalaj intre sunet si imagine, iarasi intreruperi. si netul nostru merge bine, credeti-ma. Scor final 3-0. Deci uite de-aia piratam, stimati sustinatori ai drepturilor de autor. Fiindca “piratii” fac treaba de calitate, iar voi nu.

Shopping si fapte bune

23 Oct 2012 In: Opinii

De cateva zile caut diverse formulari si lozinci, care de care mai interesante si mai inspirate, sa promovez Bazarul caritabil organizat de Asociatia Animal Life Sibiu – animallife.ro. Lozinci pentru fapte bune. Interesant concept. Ai zice ca o fapta buna, odata oferita ocazia, ar trebui sa vina de la sine. Poate asa este, nici nu stiu. Dar stiu ca aceasta asociatie are nevoie de cat mai multe fapte bune si, mai  pragmatic de atat, are nevoie sa vanda cat mai multe lucruri la bazarul de sambata, 27 octombrie, ca sa stranga cat mai multi bani.

De ani de zile, Animal Life inseamna o mana de oameni care se lupta zi de zi cu indiferenta si mai ales cu rautatea si micimea sufleteasca a semenilor nostri, in incercarea de a oferi cat mai multor animale abandonate sansa la o viata mai buna. Uneori ei reusesc, alteori nu, iar fata de numarul de caini si pisici chinuite, lovite de masini sau murind inghetate prin santuri eforturile lor par o picatura itnr-un ocean. Dar pentru ei, pentru noi, fiecare caine salvat, fiecare pisica ce poate dormi confortabil pe un colt de canapea sau intr-o camara incalzita si nu in tomberonul de gunoi sunt tot atatea motive de speranta si de bucurie. Si incercam sa numaram sfarsiturile fericite, nu pe celelalte, fiindca altfel orice initiativa s-ar sufoca din fasa in propria teama de esec.

Dar toate salvarile, adoptiile, operatiile si succesele inregistrate de Animal Life necesita, pe langa muuult timp rupt din putinul timp liber pe care il are fiecare, si multi bani, si mai greu de gasit decat timpul. De aici ideea si nevoia acestui bazar. Lucrusoare vechi si noi, cadouri nepotrivite, dubluri, carti vechi, practic tot ce se vinde la orice bazar gasiti si la Bazarul caritabil Cutu-Miau, pe cale sa devina o traditie Animal Life. Speram sa atragem turisti in cautare de suveniruri cu o poveste, sibieni in cautare de lucruri ieftine, sibience cochete iesite la shopping si multa lume animata de ideea de a face o fapta buna pentru altii in timp ce isi ofera lor un mic rasfat, o mica bucurie – o geanta retro, o pereche de cercei, un suport de lumanare – la bazarul Animal Life se gasesc lucruri dragute, dar si foarte ieftine. Nu vrem sa facem profit si nici sa vindem „la adevarata valoare a lucrurilor”. Tot ce vrem este sa strangem niste bani pentru un sac cu mancare, pentru a repara piciorul unui catel lovit de masina, pentru a oferi adapost unor pisoi aruncati la gunoi, acum in pragul iernii.

Asa ca, dragii mei, nu stiu cum sa va conving. Shoppingul e la mare moda si face bine. E chiar terapeutic, se spune. Sambata puteti face dubla terapie, rasfatandu-va simtul material cu o sesiune de shopping in stil vintage si sufletul cu o mic gest, dar o mare fapta buna. Uff… oi fi reusit sa conving pe cineva?

 

Care este antonimul banalului? Barcelona. Cel putin asta e concluzia primei noastre de contact cu orasul. Intre cladiri coloniale ce amintesc de imperiul care a fost odata, statuia mareata a lui Columb aratand spre zarea ce trebuia cucerita, turisti si localnici  mergand laolalta intr-o armonie bizara, cladiri moderne ca World Trade Centerul autohton, ce aminteste izbitor de mult mai celebrul Burj-al-Arab, Barcelona nu are cum sa nu te fascineze.

Am vazut peste tot, pe aceleasi strazi si faleze, doamne cu aer aristocratic plimband catei cu aere de pisica, turisti americani badarani si derutati, rockeri tatuati pana in dinti, jamaicani dezlanati cu frizuri rasta si localnice facand jogging prin multimea cosmopolita si animata. Nu am mai vazut nicaieri atata diversitate intr-un singur loc, pe aceeasi plaja si pe aceleasi cateva strazi si o gasesc fascinanta.

Read the rest of this entry »

Am luat primul contact cu Chisinaul aterizand in gropi. Nu stiu daca la propriu sau doar la figurat, dar in mod sigur asa s-a simtit. Al doilea contact – domnisoara draguta de la primarie, care ma astepta in gara de sosiri. Al treilea – un cainele vagabond. Curiozitatea de a descoperi a trebuit sa mai astepte – aterizarea noaptea tarziu a fost urmata de o zi de lucru si abia dupa aceea de placera explorarii.

Am inceput cu o vizita in grup la Milestii Mici, vinaria intrata in Guiness Book of World Records cu cele mai mari galerii subterane din lume – vreo 250 km. La intrare, doua spectaculoase fantani arteziene cu sticle de vin rasturnate din care curge o licoare colorata in imense pahare de sticla. Ingenios si de efect. Plimbarea cu microbuzul prin galeriile inguste, flancate de sute de butoaie cu vin si de firide cu alte sute de sticle s-a sfarsit in sala de mese a cramei (cum altfel?). Degustam, ne delectam, primim cadouri si plecam.

Read the rest of this entry »

The Dogs of Riga – Henning Mankell

28 Oct 2011 In: Carti

Nici nu mai stiu de cand nu am mai pus mana pe un roman politist. Si probabil ca cea mai buna alegere pentru revenirea la acest gen nu putea fi decat un autor nordic, recunoscuti fiind in ultimii ani pentru talentul de detectivi si naratori de romane politiste.

The Dogs of Riga e povestea unui detectiv dintr-un mic orasel suedez unde nu se intampla nimic, care se trezeste prins in panza de paianjen a miscarii de eliberare letone. Pluta care naufragiaza pe tarmul suedez cu cele doua cadavre atat de neobisnuite ii va schimba neinsemnatului detectiv Kurt Wallander perceptia despre viata, despre meseria lui si despre lumea in care traieste.

Read the rest of this entry »

Mai tineti minte zilele acelea din copilarie, cand o carte va captiva atat de tare, incat nu mai exista nimic altceva? Incat treceau ore dupa ore, amorteati sau va ardeau ochii de la lumina stearsa a lanternei tinute aprinsa sub patura, dar nu va indurati sa va smulgeti din aventura? Pentru unii au fost Ciresarii, pentru altii La Medeleni, Karl May sau Jules Verne, dar cu totii ne amintim cu un fior nostalgic acele clipe de dulce ratacire. Cumva, in ultimii ani fie noi, fie literatura a pierdut capacitatea de a ne trezi acel fior. Pana la Vanatorii de zmeie.

Read the rest of this entry »

Scepticismul de inceput s-a destramat dupa a doua pagina. Dupa a treia, Uragan deasupra Europei a devenit una dintre cele mai interesante si mai educative carti pe care le-am citit vreodata.

Read the rest of this entry »